Articole&Studii - Demonologie românească

Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 

Ceea ce rosteşte la sfârşit arhanghelul Mihail este un exorcism creştin, care are în vedere utilizarea numelor de putere ale sfinţilor, cu toate că, aşa cum am mai arătat, atât descântecul cât şi talismanul reprezintă un procedeu de exorcizare în varianta magiei populare româneşti. Avem deci îmbinarea a două tipuri de exorcizare, care asigură victima de reuşita luptei împotriva necruţătorului atac.

Fig.17 – Prezentare iconică, cu puternice infulenţe creştine, a exorcizării Samcei la S.Fl.Marian (Naşterea la români, p.33, foto 2)

Un alt text, cu toate că nu prezintă multe elemente de noutate, este totuşi important de menţionat prin noile înţelesuri care sunt dezvăluite[1] elementelor deja cunoscute. Iată despre ce este vorba:

„Această cărticică este Eleonul, când au întâmpinat Arhanghelul Mihail Voievodul îngeresc pe Diavol Avestiţa aripa Satanii. Când se au adus Prea curatei născătoarii de Dumnezeu bunevestiri, Arhanghelul Gavrilu pentru naşterea Domnului nostru Is Hs, Diiavolu încă (cu grabă) şi au fost trimis aripa lui ca să o smintească pre ia, ca pre alte fecioare. Iată milostivul Dumnezeu, cel ce a făcut cu cuvântul toate şi cele gândite le ştie, au trimis pre Arhanghel Mihail şi au întâmpinat-o pre ia ducându-să îngereşte înăuntru.

De cele ce au păţit Satana de Îngerul lui Dumnezeu[2]:

IS/HS

NI/CA

Această epistolie este a lui Mihai sin Diaconu Sandu, sat Vălăsăneşti, şi este zapisul Satanii când au întâmpinat-o Arhanghelul Mihail pe Diavolul Avestiţa aripa Satanii. Care acest zapis, unde va fi, nu să poate lipi Diavolul ca la gura Eleonului. Întâmpinai pre Avestiţa aripa Satanii, căruia era păru capului lung până la călcâie şi cu ochii de foc, şi cu trupul schimonosit şi căutătură sălbatică, şi mergea foarte strămutată.

Şi iată o întâmpină pre ia Arhanghelul Mihail Voievodul Îngeresc şi zice cătră dânsa:

-Stăi, Satano, cu frica lui Dumnezeu.

Iar ea îndată stătu, şi groaznecu se uită asupra Îngerului. Şi zice ei Îngerul:

-Ţie zicu, Satano, Duh necurat; spune-mi cu frica lui Dumnezeu de unde vii şi unde mergi, şi cum este numele tău;

Iar ia zice:

-Eu sunt Avestiţa, aripa Satanii, şi mă duc că am auzit de o fecioară Mariia, fata lui Ichim şi a Anii, şi de aceastaă fecioară au vestit Arhanghelul în toate cetăţile precum că din această fecioară va să nească Iisus Nazariteanul, împăratul a toată lumea, şi merg cu ale mele mari şi diavoleşti meşteşuguri, văzute şi nevăzute ca să smintesc pre ea, precum am zmintit până în zio de astăzi pe alte fecioară cu ale mele mari meşteşuguri!

Iar Arhanghelul Mihail, voievodul îngeresc zise:

-Ale tale devoleşti meşteşuguri să mi le spui şi mie!

O luă pre dânsa de părul capului ei şi o bătu cu bătăi de (usturime de[3]) de foc, şi o împunse cu paluşu în co(a)ste, şi o bătu bătăi de usturime cu frică, ca să I le spuie toate ale ei diavoleşti meşteşuguri. Iar ea striga cu amar şi se ruga ca să o mai înceteze de a o mai bate, că i le va spune toate anume:

-Eu când me(i) voia mă fac ogaru, eu mă fac paianjăn, eu mă fac năluşitoare năluciri văzute şi nevăzute şi merg de smintesc femeile şi le iau copii(i), şi le strămut faţa lor dormind în somn şi cu alte diavoleşti meşteşuguri smintesc maicile lor când sunt îngreoiate cu dânşii. Şi mai tare mă aproprii de care ia mana altor vite, şi de care este fermecătoare, şi (de care caută cu steao, sau cu ciară, sau cu pâine, sau cu plumb, sau cu sita, sau cu peria, sau cu boabe, sau cu care nu ţine în dreptate cu soţil său, şi de care este fată îngreoiată şi să bate peste tot trupul său. De aceea mă apropii mai tare de cât de alte fămei.

Şi am nouăsprezece nume: Cel dintâi: Avestiţa; 2.Nadariia; 3.Solomiia; 4.Caldar; 5.Nicor; 6.Avesa. Sfânta Vineri; 7.Scornana; 8.Tiha; 9.Puha; 10.Grapa; 11.Zlie; 12.Perţi (sau Perşiţa-n.a.), 13.Hapar; 14.Huliba; 15.Haba; 16.Gara; 17.Glipina; 18.Feti; 19.Tiia. Cu aceste nouăsprezece nume ale mele merg de smintesc fămeile, dar unde sunt numele mele scrise, eu nu mă potci apropia de peste mile de loc şi nice o treabă n-am la acea casă şi la toate ale acsii aceia, şi unde s-ar găsi acestui zapis cu acest nume (muncitorule, care mă munceşti, pre mine)!

Şi zise ei îngerului:

-Iată poruncesc ţie Satano, şi te leg cu numele lui Is. Nazarineanul care va să nască din Mariia Fecioară, care, tu Satano, să nu te apropii de robii lui Dumnezeu acestea, Mihai (se lasă un rănd liber pentru a fi scrise mai multe nume a celor din casă - n.n.) tu Satano, să nu te apropii de ei, nici de feciorii lor, nici de bucatele lor, nici de toate cele ce se vor numi că sunt ale lor, până în vecii vecilor. Amin!

Aceasta am scris-o eu Popa Sandu ot Vălsăneşti”[4].

Credinţa despre Samca se regăseşte şi în Ardeal. Astfel se face că într-o cărticică tipărită la Sibiu în 1862, în care se află şi Epistolie a Domnului nostru Is. Hr., ce a trimis-o Dumnezeu din cer, se găseşte după Epistola Maicii Domnului, şi Afuriseniile Arhanghelului Mihail asupra satanei Samca.

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. S. S. S. D. S.[5]

Eu sunt Arhanghelul Mihail, voievodul oştirilor cereşti, pogorându-mă în munţii Eleonului, întâmpinai pe Avizuha, aripa satanei, şi era foarte groaznică: părul capului ei era până la călcâi, şi mâinile ei erau de fier şi unghiile de la mâini şi de la picioare ca la secere; ochii erau ca stelele. Şi o întrebă Arhanghelul Mihail: „de unde vii tu, duh necurat, şi încotro mergi, şi cum îţi este numele tău?” Iar ea a zis: „eu sunt vaşcă-Avizuha, aripa satanei, şi mă duc în Vifleemul Iudeei, c-am auzit că vrea să nască pe Iisus Hr. din Maica fecioară Maria; şi merg să o smintesc pe ea”. Atunci o luă Arhanghelul Mihail de părul capului ei şi o băgă în lanţ de fier şi i-o pus paloşul pe coastele ei şi o bătură foarte tare, ca să-I spuie toate meşteşugurile ei. Iar ea a zis: „Eu mă fac ogar, şi broască, şi cioară şi porumb[6] şi muscă şi păianjen, şi săgeată groaznică; şi aşa intru în casele oamenilor şi le smintesc bătbaţii şi le bolnăvesc femeile şi pruncii, şi omor în pripă şi dobitoacele lor[7]. Şi am 19 nume: 1 mă cheamă Vestiţa, al 2-lea Navodaria; al 3-lea Solnomia; al 4-lea Silina; al 5-lea Linicoida; al 6-lea Avizuha; al 7-lea Scarmila; al 8-lea Miha; al 9-lea Lepiha; al 10-lea Gripa; al 11-lea Stana; al 12-lea Naconda; al 13-lea Atana; al 14-lea Hubiba; al 15-lea Huba; al 16-lea Giona; al 17-lea Glubina; al 18-lea Isprava; al 19-lea Tihana; unde sunt aceste nume scrise şi chipul meu, eu de acea casă nu mă pot apropia decât de 70 de hotare de loc”. Atunci i-au zis ei Arhanghelul Mihail: „Iată spui şi-ţi zic ţie şi te leg cu numele Domnului nostru Is. Hris. Dumnezeu, să n-ai putere să te apropii de casele robilor lui Dumnezeu (numele), şi de fiii lor (numele) nici de dobitoacele lor, nici de câştigul lor dat[8]. Dumnezeu zice să te duci în munţi pustii, unde omul nu locuieşte şi cocoşul nu cântă, în petre seci, acolo să-ţi fie locuinţa ta în veci. Şi iar te jur cu numele Domnului nostru I. Hrist. Şi cu preacurata Lui maică pururi fecioară Maria, şi cu Ioan Botezătorul, şi cu cei 12 prooroci şi cu cei trei ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Bagoslovul, şi cu Ioan Zlataust, cu Maftei, Luca, Ioan şi Marcu, cu cei patru evanghelişti, cu 318 părinţi de la Nichea, cu sfântul m.m. Gheorghe şi Sfântul Dumitru şi ierarhul Nicolae, Teodor Stratilat, şi cu Ioan cel Nou de la Suceava, şi cu toţi sfinţii cuvioşi şi cuvioasele mucenice, şi cu toţi sfinţii acum şi pururea şi în vecii vecilor amin”[9].

Marian specifică faptul că „o variantă a acestei rugăciuni, scrisă pe o jumătate de coală de hârtie, pe care mi-a comunicat-o domnul C. Soroceanu, cantor la Biserica Sfântul Nicolae din Suceava, şi care la rândul său a căpătat-o după cum mi-a spus, de la un călugăr din mănăstirea Dragomirna, sună precum urmează”[10]:

„În numele Tatălui, şi al Fiului şi al sfântului Duh, Amin!

Eu, Sfântul Arhanghel Mihail, pogorându-mă din muntele Elionului, întâlnii pe acest duh necurat, cu pielea goală, ochii ca sticlele, cu ţâţele până la genunchi, cu părul capului până la călcâi, unghiile ca secerile; şi l-am întrebat: „unde mergi tu, duh necurat?” şi a răspuns: „merg, că am auzit că vrea să nască Maria fecioara prunc dintr-însa, şi eu merg să o smintesc pe ea!”

Şi aceasta auzind Arhanghelul Mihail s-a mâniat foarte rău, şi l-a luat de părul capului şi l-a bătut cu paloşul cel de foc, şi l-a legat la grumaz cu lanţ de fier, şi l-a întrebat cum îi este numele[11]. Iar acel duh necurat a răspuns că are 19 nume, precum: Aripa Satanei, Abaroca, Ogarda, Nesuca, Muha, Aspra, Hluchica, Sarda, Viniţa, Zoiţa, Ilinca, Merana, Feroca, Fumaria, Nazara, Hlubic, Nesatora, Genţia, Samca: iar unde sunt numele mele scrise nu mă pot apropia de acea casă şi de acel om de 100 mile de loc.

Şi iar îl scutură Arhanghelul Mihail şi-l întrebă: „cum poţi tu intra în casele creştinilor de sminteşti pe femei şi pe pruncii lor?[12]”

Şi a răspuns Satana către Sfântul Arhanghel Mihail, că se preface în felurite chipuri, precum mâţă, muscă. Păiangen, pasăre, umbră, şoarece, şi aşa intră în casele oamenilor de sminteşte pruncii femeilor!

Sfântul Arhanghel Mihail l-a blăstămat cu numele Domnului nostru Iisus Hristos şi a Maicei preacurate Fecioara Maria, şi cu toate puterile cereşti, cu Heruvime şi Serafime, cu Angel, Arhanghel, cu cetele mucenicilor, prorocilor, patriarhilor, cuvioşilor, drepţilor, şi cu marele Vasile, Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur, cu Aftanasie şi Chiril, cu Antonie şi Teodosie, cu Niculai de la Mira şi Spiridon făcătorul de minuni, şi cu toţi sfinţii şi-i zise[13]: „Să nu te apropii de 7 mile de casa robilor lui Dumnezeu, şi de fii lor, nici de ograda lor, nici de toate câte le-a dar Dumnezeu lor, că toiagul cel de fier şi focul cel nestins, şi pedeapsa răsplătirii şi-a rânduit ţie, diavole, Dumnezeu, ca să te munceşti, tu duh necurat, şi cu celelalte duhuri necurate şi cu toţi slujitorii tăi, cari aţi căzut din lumina cea de sus din cer, şi v-aţi făcut din îngeri luminaţi, draci întunecaţi, că însuşi Dumnezeu v-a rânduit ca să muriţi cu toţi slujitorii în fundul tartarului, unde viermele nu doarme şi nici focul nu se stinge nesăvârşiţi în veci!. Amin”.[14]

Interesant este că în reprezentările exorcizării Samcei de către Arhanghelul Mihail apare şi Sfântul Sisoe, protectorul naşterilor şi al copiilor mici.

În fine, în Vâlcea, mai mult sub forma unei supertiţii „când femeia nu poate să nască, se slobod puşti peste casă[15] cu lehuza, pentru ca spiritele rele să o întindă la fugă”[16]. Ideea, care a dus la apariţia acestui tip de exorcizare, este aceea că duhurile rele sunt deranjate de pocnituri, strigături sau clopote, prin intermediul cărora sunt alungate de pe creasta casei pe care obişnuiesc să stea.

Petru Adrian Danciu

Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

(Din lucrarea "Aspecte ale dualismului în credinţa populară românească")

[1] Textul este mai nou decât cel citat mai sus şi este al lui Popa Sandu din Vâlşăneştii Argeşului.

[2] Interesant de observat că în acest text apare utilizat în scop magic numele Mântuitorului Iisus Hristos care aduce mântuire celui bolnav, îndepărtând pericolul atacului demonic.

[3] „Întregiri după un alt manuscris chirilic împărt. De d-l. G. Florescu, învăţător în com. Vâlsăneşti, jud. Argeş” (Ibidem, p.212, n.1).

[4] Ibidem, p.212-213

[5] Credem că sunt iniţialele numelor divine: Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Savaot.

[6] „Poate că ar trebuie să scrie cioară porumbă, căci în porumb, după cum s-a arătat mai sus, nu se poate preface” (S. Fl. Marian, op.cit., p.37, n.3).

[7] Faptul că mor rapid animalele în curte este mai degrabă, pentru cei cunoscători un semn că Samca este în acea casă şi că atât mama cât şi pruncul sunt într-un mare pericol.

[8] Legarea cu Numele Domnului este echivalentul pedepsei divine. Practic duhul rău îşi pierde libertatea de a acţiona. Nimic nu este mai tragic pentru un demon decât să descopere că nu mai are putere (fiindu-i „luată” sau „anulată”), asupra naturii create.

[9] S. Fl. Marian, op.cit., p.31-32. Practic exorcizarea Samcei, este blestem pentru ea. Demonul nu poate riposta şi este obligat prin numele divine conjurate să se depărteze de bolnav. Asta nu înseamnă însă că efectele secundare ale bolii au trecut.

[10] Ibidem, p.32

[11] Cu toate că în creştinism nu contează în mod excepţional numele demonilor, în magie ele sunt extrem de importante. Ideea este aceea că dacă i se ştie numele i se cunoaşte activitatea. Astfel, prin deconspirarea numelor, demonul îşi revelează acţiunile, care trebuie să fie secrete din perspectiva magiei. Dacă sunt descoperite, planurile şi acţiunile pot fi la timp contracarate şi Samca nu mai are nici o putere asupra nimănui, fie om sau animal.

[12] După ce Samca şi-a divulgat numele, arhanghelul îi cere să descrie modul în care îşi pune în aplicare planurile diabolice, încă un motiv în plus pentru oameni să o recunoască oriunde o văd.

[13] Urmează un alt blestem prin care i se ordonă Samcei să nu se apropie de casa celui vizat, ameninţată fiind cu cele mai groaznice chinuri.

[14] Ibidem, p.32-34

[15] Vezi şi Artur Gorovei / Gh. F. Ciauşanu, Credinţe şi superstiţii româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti 2000, p.99

[16] Gh. F. Ciauşanu, Superstiţiile poporului român. În asemănare cu ale altor popoare vechi şi noi, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2001, p.276