Articole&Studii - Demonologie Creştină

Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 

Fig.16 - Samca alungată de Sfântul Sisie şi pedepsită de Arhanghelului Mihail, la S. Fl. Marian (în: Naşterea la români, p.31)

De cele mai multe ori este purtată de femeie de îndată ce află că este însărcinată până în momentul în care naşte. Apoi este pusă pe pieptul pruncului unde stă trei zile. Cartea poate fi cumpărată (în zilele noastre în manuscris) sau o poate citi[1] cineva (probabil vraci, vrăjitori sau oameni în vârstă) din sat.

Dacă pruncul este prins de samcă, mama aprinde lumânarea şi tămâiază, apoi se apucă a citi cartea[2].

Primul text, pe care-l vom expune total în cele ce urmează, este luat dintr-o Epistolie a Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, pe care informatoarea Vera Dângă o avea „de la rus”, cartea fiind scrisă cu litere slavone. Interesant cum s-a căutat a se încărca cu sacralitate textul cărţii, dar şi cartea în sine care este folosită ca talisman. Pe aceasta a sfinţit-o la biserică în marea sărbătoare a Sfintelor Paşti, „cân’sfinţăşte priotul pasca”[3].

Vera Dângă, după ce i-a constatat utilitatea practică, folosind în multe situaţii Cartea Avestiţei, s-a apucat chiar ea să facă astfel de broşuri. Se ştie, mai ales de cei care practică demonologia că în toate practicile de luptă împotriva demonilor castitatea şi fecioria sunt expresii ale purităţii sufleteşti şi trupeşti[4]. După ce desenează chipul Avestiţei pe hârtia luată de la copil, acestuia i se pune cărticica pe piept şi o ţine aşa timp de trei zile.

Iată textul Cărţii de strâns, cum i se mai spune Cărţii Avestiţei:

„Numele Tatălui ş-al Fiului ş-al Sfântului Duh, Amin.

Io, Sfântul Arhanghel Mihail, Voivodul oştirilor cereşti, pogorând Muntele Ierionului, întâmpinat-a pre Avizuha (strâcă cheptu copiilor) – aripa Satanei. Şî iera foarte groaznică. Părul capului iera până-n călcâi. Şî mâinile iei iera de fier; şî unghiile de la mână şi la picioare ca la saşere. Şi ochii ca stelele.

Şi întrebat-o Arhanghel Mihail: de unde vii, tu duh necurat? Şi încotro merji? Cum ţi ieste numele tău?

Iar ieu am dzâs: Sunt Faşca Avizuha, aripa Satanii. Şi eu mă duc în Vifliem unde am audzât că vre să nască Iisus Hristos ghin Maica Fiţioară Maria. Şi mărg să o smintesc pre dânsa. Atunşea Arhanghelul Mihail o lut-o de părul capului, s-o băgărea în laţ de fier. Şi i-o pus paloşul în coastili iei.

Ş-o bătut-o foarte tare. Ca s’puie toate meşteşugurile. Iar iau am dzâs: Mă fac zgraiuri (o jivină) şî broască, şî ciară şî porumb şî muscă şi paianjin, săjată groaznică. Şî aşa intră prin casăle oamenilor de-mbolnăvesc bărbaţii şi femeile; şi prunşii i-omor în pripă şî ieu am noospreşe nume: întâi mă cheamă Vestiţa, al doilea Năfodora, a treilea Solomia, a patrulea Sâlina, a şânşelea Locojda, a şăsâlea Avizuha, a şăptilea Scarmila, a oplea Miha, noolea Lipiha, zăşelea Gripa, unsprezăşilea Slaua, doisprăşe Nacatuţa, treisprezăşea Ataua, paisprăzăşilea Hubiba, şinsprezăşlea Huba, şaisprăzăşea Ghiona, şăptisprezăşe Isprava, noosprezăşe (sic!) Tihina.

Şi unde sunt acestea numi ali mele scrisă şi chipul meu, de-aceea casă nu mă pot apropia de şăptizăşi hotare de loc.

Atunşa ia o dzâs: Arhanghelul Mihail, iată îţi spun ţâie şî-ţ dzâc şî te leg cu numele Domnului nostru Isus Hristos; Dumnezăule s’n-ai putere-a te propia casâli robilor lui Dumnezeu. (Acum spui numele tatălui, mamei şi copilului). Niş dobitoacele, niş de chiştigul lor. S’te duşi în munţâi pustâi une oameni nu lăcuiesc şi cucoşii nu cântă.

Ş-acolo să-ţi fie locuinţa ta de vecii. Şî iar te jur cu numele Domnului Isus Hristos şî cu pre curată Maică, pururi Ficioară Maria şi cu doispreşe prooroşi şî cu trei sfinţ arhierei: Văsâli cel Mare, Ghrigori Bogoslovu şi Ion Zlataust. Şî cu Maftei şî Luca şî Karcu cu cei patru vanghelişti şi cu cei trii sute opsprăzăşe părinţi di la Nichia şi cu Sfântul mare Mucenic Gheorghe şi Sfântul Dumitru, iararhul Neculai. Şî cu Ion cel Nou di la Suceava şi cu toţ sfinţăi cuvioşâi şî cuvioasele şi cu muceniţâi şi cu toţ sfinţâi, rugaţi-vă naintea lui Dumnezău pintru pruncul său. Să dăruiască sănătate totdeauna, acum şî pururi şî în vecii vecilor Amin”[5].

Există desigur mai multe variante ale acestei cărţi, fiecare conţinând elemente interesante de particularitate, păstrând însă nealterat firul povestirii. Iată ce se scrie în altă carte:

„Ducându-se Arhanghelul Mihai (în mss.Gavriil, evident greşit-n.ed.) pe cale a muntelui, s-a întălnit cu Avestiţa, aripa Satanei. Şi-i era (acesteia) părul capului lung până-n călcâie. Şi ochii (îi) erau ca focul şi din gură îi ieşa foc. Şi cu tot trupul schimonosit. Şi-a întâlnit-o Arhanghelul Mihail şi-a întrebat-o:

-De unde vii tu, Satano, duh necurat? Şi unde te duci tu şi cum îţi este numele?

Iar ea a zis:

-Eu sunt duh necurat, aripa Satanei!

Atunci Arhanghelul a luat-o de părul capului şi-a început a o bate foarte rău. Şi o înjunghia cu paloşul. Iar ea striga cu glas mare şi zicea:

-Îngerule, lasă-mă, că ţi te-oi spune toate pe rând!

Şi, încetând îngerul din bătaie, începu a i le spune:

-Eu am auzit de o fecioară Maria, fata lui Ioachim şi a Anei, pe care a vestit-o arhanghelul Mihail prin toate cetăţile. Şi când a vrut Maria să nască pe Iisus Nazariteanul (am aflat şi eu (şi) merg cu ale mele diavoleşti meşteşuguri ca s-o smintesc pe dânsa şi să-I iau copilul.

Iar Arhanghelul a zis:

-Până în ziua de astăzi aceste diavoleşti meşteşuguri ale tale să mi le spui pe rând!

Şi a luat-o iarăşi de părul capului, şi a început a o bate cumplit, şi a înjunghiat-o cu paloşul: Iar ea striga cu glas mare şi zicea îngerului:

-Lasă-mă că ţi le-oi spune toate pe rând!

Şi încetând îngerul din bătaie, a început a i le spune:

-Eu mă fac muscă, eu mă fac paiangen, eu mă fac măgar şi toate nălucirile văzute şi nevăzute. Şi merg de smintesc femeile şi le iau copiii şi smintesc feţele lor prin somn greu dormind. Şi am nouăsprezece nume ale mele: Avestiţa, Nevodara, Solomina, Zurina, Nicora, Bezviha, Scarboala, Miha, Puha, Cripa, Zila, Nevata, Pisica, Clipina, Egara, Esfor, Sutifir, Avia, Berzibute. Dar unde se vor găsi numele mele scrise, eu nu mă voi apropia de robul (roaba) lui Dumnezeu (cutare), în vecii vecilor amin!

-Iar eu, Arhanghelul Mihail, te bat cu lanţul de fier te leg[6], şi cu paloş te înjunghii, şi te blăstăm focului de veci! Şi pe roaba (robul) lui Dumnezeu (cutare) să-l laşi: Luminat / Şi curat / Ca de la Dumnezeu lăsat / Ca aurul cel curat, / Ca argintul strecurat, / Şi de la maică-sa născut / Să rămâie luminat / Şi curat / Ca soarele senin / Amin!”[7]

Vom reda în întregime rugăciunea reprodusă de Tudor Pamfile, folosindu-se de un manuscris din 1809:

„În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Eu robul lui Dumnezeu, Sfântul Sisoi, pogorându-mă din muntele Elionului, văzui pe Avestiţa, aripa Satanei, a căruia părul capului era până la călcâie şi cu ochii roşii de foc şi cu mâinile schimonosite, şi de her, şi căutătură sălbatică, şi cu trupul schimonosit, şi era foarte strajnică şi grozavă. Şi trecând mai pe urmă, auzii de către dânsa şi văzui unde o întâmpină Arhanghelul Mihail, voivodul îngeresc, şi îi zise:

-Stăi, Satano, duh necurat, cu frica lui Dumnezeu!

Şi ea îndată stătu, şi groaznic se uită asupra Îngerului.

Şi îi zise Arhanghelul Mihail:

-Ţie îţi zic, Satano, duh necurat: de unde vii şi unde mergi, cum îţi este numele tău?

Iar ea, căutând îndărăt, şi groaznic se uită asupra îngerului şi zise:

-Eu sunt Avestiţa aripa Satanei, duh necurat, şi viu acum din fundul iadului, fiindcă am auzit propovăduind bună vestiri Arhanghelul Gavril, prin toate cetăţile, de o preacurată fecioară Maria, fata lui Ioachim şi Anii, precum că dintr-acea fecioară va să nască iisus Hristos Nazarineanul, împărat ceresc şi pământesc, şi merg cu ale mele mari mesteşuguri văzute şi nevăzute.

Iar Mihail Arhanghelul, o apucă de părul capului şi-i înfipse paloşul în coastele ei şi o bătu foarte straşnic, cu usturime de foc. Şi o întrebă îngerul:

-Tu, duh necurat, cum şi în ce chipuri te faci şi intrii prin casele oamenilor şi le omori copiii?

Şi ea zise:

-Când sânt în somn, cu ale mele mari meşteşuguri, văzute şi nevăzute!

Iar Îngerul se străjnici. Iară ea, de multă durere şi usturime, strigă cu mare glas ca s-o mai înceteze din bătaie, şi i le va spune toate pre rând.

-Eu mă fac ogar şi pisică eu mă fac; eu mă fac umbră şi lăcustă; eu mă fac păianjăn şi muscă şi toate nălucirile văzute şi nevăzute eu mă fac. Şi aşa, intru prin casele oamenilor de le smintesc maicele lor când sânt îngreuiate, şi iau şi faţa lor când sunt în somn. Şi mai curând mă aproprii de fata care este îngreuiată şi de ruşinea lumii îşi frământă trupul şi omoară copilul într-nsa, i de vezevenghe[8], i de fermecătoare, i de care caută cu ceară sau de care dă cu bobii, şi de care caută cu sita sau cu peria, şi de care nu ţine în dreptate cu bărbatul său. Şi am nume: 1. Avestiţa, 2. Nadarca, 3. Salomina, 4. Nacara, 5. Avezuha, 6.Nadaria, 7. Salmona, 8. Paha, 9. Puha, 10. Grapa, 11. Zliha, 12. Nervuza, 13. Hamba, 14. Glipina, 15. Humba, 16. Gara, 17. Glapeca, 18. Tisavia, 19. Pliaştia.

Şi supuindu-mă cu mare străjnicie, tu, sfinte arhanghele Mihaile, voievodule, iată că-ţi arăt toată puterea mea ţie, îmbolditorule care mă munceşti cu mari şi strajnice munci, şi-ţi dau acest zapis al meu la mâna preaputerniciei tale, sfinte îngere, ca oriunde s-ar afla acest zapis al meu, la orice casă, eu la acea casă (să) nu mă poci apropia de şapte mile de loc şi nici o trabă (să) nu am la casă!

Şi-I zice Arhanghelul Mihail:

-Iată ce-ţi poruncesc în numele Preacuratei Fecioare Marie care a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos, nici de zidirea mâinilor lui Dumnezeu robilor aceştia Nicolae: nici de robul lui Dumnezeu Ştefan, nici de Ioan şi nici de Stana[9] nici de tot neamul lor, nici de meşteşugul lor, nici de dobitoacele lor, nici de ogoniseala lor, nici de toate ce se vor numi ale lor, nici de casa lor, nici de copiii lor, până în vecii vecilor. Amin!”[10]

[1] Probabil că citirea se face din când în când, preventiv, sau în momentul în care se apropie momentul naşterii, când durerile facerii sunt maxime, iar femeia şi pruncul sunt total expuşi atacurilor demonice.

[2] Ştefania Cristescu, op.cit., p.179

[3] Ibidem

[4] Ea declară că „tăt satu vine aici. Dă şinşi lei, de şitit – or cât îl lasă omul inima” (Ibidem).

[5] Ibidem, p.179-180

[6] Legarea demonilor de către îngeri este una din activităţile lor obişnuite prin intermediul cărora răul este reţiunt ori pentru a da mărturie în faţa oaemnilor, ori pentru a fi aruncat în iad, locul de unde a ieşit prin vrăjitorie.

[7] Ibidem, p.172-173

[8] Pezevenche, codoşă.

[9] Sunt numele celor din casa în care se păstrează rugăciunea.

[10] Ibidem., p.210-211