Demonologia este cuvântul despre demoni. Demonolatria este închinarea la demoni. Adesea cei doi termeni sunt confundaţi. Trebuie ştiut că demonologia nu este o ştiinţă înrudită cu teologia decât atunci când e privită din această perspectivă. Demonologia nu este nici magie, cum nu e nici vrăjitorie sau spiritism, satanism ori parapsihologie.
Demonologia este o ştiinţă de sine stătătoare, care apare odată cu conştientizarea existenţei răului de către specia umană. Demonologia nu demonizează viaţa omului şi nici cosmosul. Demonologia constată, cercetează şi acţionează asupra acelor forţe spirituale (în mare parte) care viază în viaţa noastră fără ca noi să ştim asta.
V-aţi întrebat vreodată câte din hotărârile voastre sunt cu adevărat ale voastre? De câte ori nu v-a părut rău că aţi făcut cutare sau cutare lucru? Aşa determinaţi unde anume sunteţi voi şi unde, măcar 1% aţi fost influenţaţi de unul sau mai mulţi „sfătuitori“ fără de cerere.
Demonologia are în vedere descoperirile ştiinţifice, dar nu uită de experienţa misticilor şi a celor care l-au întâlnit pe dracu măcar o dată în viaţă. Nu trebuie să ne fie frică de ştiinţa demonologică. Trebuie să ne fie teamă de frica de diavol, ceea ce înseamnă că nu trebuie să îl provocăm, dar nici să fugim de el.
Un lucru clar ne învaţă această ştiinţă: dacă fugim, el ne va ajunge din urmă şi, după ce ne va întrece, va fi busy, busy să ne pregătească un întreg parc de distracţii.
Teologia (nu doar cea creştină) şi demonologia ne propun varianta luptei - la urma urmei trebuie să ne hotărâm de partea cui suntem. Teologia ne învaţă ştiinţa cunoaşterii lui Dumnezeu, iar demonologia constă în studierea acelora (demonilor) care l-au uitat pe Dumnezeu. Un lucru e clar, nu poţi fi demonolog fără ca mai întâi să deţii studii elementare de teologie.
